miercuri, 16 aprilie 2008

M-a impresionat

Azi veneam de la dentist cu 336 si in locul ala special statea un batran, slab, neras, cu niste haine ponosite: avea un pulover cu fermoar si pe deasupra un sacou amandoua vechi si prafuite.Mi-a sarit in ochi totusi o insigna putin ruginita pe care scria"veteran de razboi".Ma gandeam la saracii pensionari care n-au bani si sunt vai de ei.Aveam un sentiment de mila dar si de repulsie fata de aspectul lui neingrijit.Peste doua statii s-au urcat doua batranele si au intrat in vorba cu el.Cu ochii mari si plini de convingere a spus ca fost maior pe timpul razboiului si ca era un om foarte sufletist si avea grija de soldatii lui.A povestit cum a carat in spate o ditamai oala cu mancare fierbine pt ei. Am aflat ca a fost orfan si ca sotia lui a murit acum 10 ani.A repetat de vreo 2 ori ca au stat 12 ani impreuna, apoi dupa o mica pauza a adaugat: " in dimineata aia la ora 9 n-am mai putut sa-i suflu viata.Am intrebat-o: ce faci ma lasi singur aici??.." apoi barbia lui a inceput sa tremure si cu greu s-a abtinut sa nu planga.N-a mai zis nimic pana la urmatoarea statie unde a coborat.

duminică, 13 aprilie 2008

Speranta

O fi speranta buna sau rea? Pana acum credeam ca speranta este cel mai bun lucru, cel mai bun gand pe care un om il poate avea.Toti cei care au intampinat greutati mai mici sau mai mari au supravietuit datorita sperantei.Bolnavii s-au facut bine pentru ca au avut speranta de a trai.Si totusi am descoperit speranta daunatoare.Atunci cand stii ca totul s-a terminat, ca nu mai are nici un rost, ca ar fi cea mai mare prostie si totusi, ca o hoata, speranta se strecoara acolo in minte si scoate idei care se duc direct in inima. Iar de acolo nu le mai scoate nici dracu!Da ati ghicit!E vorba de fosti, foste.O prietena mi-ar spune: "Elementary my dear Watson!".Gata am omorat speranta!
O bere la baiatu'!

marți, 8 aprilie 2008

Iribiri biciclista

Azi, 8 aprilie, am mers pentru prima oara cu bicicleta la facultate.
Am inghitit putin praf si foarte multe noxe, dar a meritat!Cu varf si indesat!Momentan imi simt picioarele ca de plumb si inima imi bate un pic mai repede.Am facut 40 de min in conditiile in care cu metroul fac 45 de min!asta pentru ca am stat dupa toate babele(am vrut sa fiu corecta si sa merg pe pista de biciclisti care e intesata de oameni..care nu se dau la o parte!! si a trebuit sa merg in fundul lor).Pista de biciclisti este infecta!!Facuta de mantuiala, cu gropi iar bordurile nu sunt nivelate.La intoarcere am facut 25 de min ca a fost mai liber si n-a mai trebuit sa suflu in ceafa pietonilor.M-a cam rupt urcarea de la Cotroceni insa restul a fost lejer.
Mi-a zis frati-miu ca am gambe de Ronaldihno, da sa vezi ce o sa fie de acum incolo!
Sper sa nu mi-o fure nimeni mult timp de acum incolo!
Pun si o poza cu ea.
I love my bike!