Ma gandeam (in metrou of course my little horse!) ca oamenii de cand au aparut pe pamant la fel ca toate animalele au simtul proprietatii. Si inainte pe vremea strabunicilor nostrii fiecare avea bucata lui de pamant sau avea o mica "afacere" ca cizmar, olar, fierar, geamgiu si alte meserii folositare societatii. Fiecare punea suflet in ceea ce facea: taranul se bucura sa vada planta crescand ca doar el o semana si o uda, cizmarul stia ca are atelierul lui si uneltele lui si avea grija sa-si faca treaba bine sa aiba clienti, geamgiul la fel. Si parca altfel lucrezi cand stii ca e "afacerea" ta. Acum daca ma duc sa lucrez pentru Waterhose Coopers sau Microsoft, sincer ma doare in cur de firma lor. Lucrez pentru bani si in cel mai fericit caz pentru ca imi place.
Mi se pare ca am ajuns ca niste roboti specializati si fiecare stie sa faca un singur lucru. Exemplu: o sa ajung sa chem un instalator sa-mi schimbe becul!Ce plictisitor! O sa ajung un dobitoc ce nu-si poate schimba becul!
Si tre sa mai scriu naibii ceva de sex pe blogul asta ca a devenit plictisitor rau!
luni, 29 septembrie 2008
idee de metrou
Mai nu stiu cum, dar in metrou in vin tot felul de idei pe care vreau sa le impartasesc cu lumea. Si care ar fi cel mai bun loc? Blogul bineinteles! Pacat ca ajung acasa si nu mai stiu ce vroiam sa scriu. Dar era interesant sa stiti!
marți, 23 septembrie 2008
albul e defapt gri
Cred ca toata lumea s-a maturizat mai repede decat mine.
Intotdeuna am crezut ca viata are si o parte roz, dar incetul cu incetul sperantele mele se sting incet. Intodeauna i-am avut pe buncii mei ca un exemplu in viata pentru ca nu i-am vazut niciodata certandu-se si am crezut ca toata viata lor s-au inteles foarte bine si au avut o viata linistita. Dar n-a fost asa, bunica-mea a vrut sa plece de acasa la un moment dat din cauza disputelor cu bunica-miu. Sincer n-am cunoscut pe nimeni care sa aiba o viata de familie linistita si ok. Si nu zic de micile certuri care mi se par ok ci de certurile alea cand te gandesti serios sa te muti altundeva. Majoritatea celor care au reprezentat un model pentru mine au dovedit ca au si o fata mai putin buna. E ca si cum ar fi murit toti eroii mei...atunci ce se intampla? Cine mai salveaza povestea?
Intotdeuna am crezut ca viata are si o parte roz, dar incetul cu incetul sperantele mele se sting incet. Intodeauna i-am avut pe buncii mei ca un exemplu in viata pentru ca nu i-am vazut niciodata certandu-se si am crezut ca toata viata lor s-au inteles foarte bine si au avut o viata linistita. Dar n-a fost asa, bunica-mea a vrut sa plece de acasa la un moment dat din cauza disputelor cu bunica-miu. Sincer n-am cunoscut pe nimeni care sa aiba o viata de familie linistita si ok. Si nu zic de micile certuri care mi se par ok ci de certurile alea cand te gandesti serios sa te muti altundeva. Majoritatea celor care au reprezentat un model pentru mine au dovedit ca au si o fata mai putin buna. E ca si cum ar fi murit toti eroii mei...atunci ce se intampla? Cine mai salveaza povestea?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
