I was thinking about people and their feelings. In my world everybody learns how not to be effected about anything and the coolest person is the one that has no emotions and isn't affected about anything in this world.
This person does not cry.Never. Even if someone close dies. He's a rock.
This is the world that we live in. We learn just how to hide our sincere emotions, play the happyface, or the pokerface. We have so many problems that we became numb.
I'm still learning how to hide my emotions. This is what I have been learning all my life. I have no ideea how to tell my mom that I love her, I have no ideea how to tell people close to me that I love them.
But I know to say that I am ok when I'm actually not. I know how to keep everything for myself, feel alone and try to keep myself busy so I forget about everything that matters. Don't you do the same thing?
marți, 18 august 2009
luni, 10 august 2009
how to ask
For two months I stayed in a very warm and relaxed family, and I tried to understand what made them like that.
I realized that in this life is very important to know how to ask for things. As we all know after living with a person for several years we take things for granted... when they aren't. It's nice to see that after a long period of time she knows to say please and he knows to say "do you need help?" or "It's ok. I'll go take kids from school" or "It's ok .I'll do the laundry" after he comes home tired from work.
They never argue on topics like who worked more, or what have you done for me. They romp each other like teenagers, and time, stress, worries seem to vanish right away. When they argue, they reconcile in 15 minutes and they seem much stronger together then they were before.
What made them like this?
Tudor was right.. one big event. Only big events change you. Althogh they didn't change to much. They have a daughter that got very sick at 8 years old. She has Lupus an autoimune disease that damages all the organs. Back then they decided to have a peacefull life and not worry about anything. Now the kid is better and she's brigjht and a very good actress. She's 14.
Why do people change only when they are really hurt, when they see that death is quite near. Only then we understand to respect each other, to respect ourselves.
I realized that in this life is very important to know how to ask for things. As we all know after living with a person for several years we take things for granted... when they aren't. It's nice to see that after a long period of time she knows to say please and he knows to say "do you need help?" or "It's ok. I'll go take kids from school" or "It's ok .I'll do the laundry" after he comes home tired from work.
They never argue on topics like who worked more, or what have you done for me. They romp each other like teenagers, and time, stress, worries seem to vanish right away. When they argue, they reconcile in 15 minutes and they seem much stronger together then they were before.
What made them like this?
Tudor was right.. one big event. Only big events change you. Althogh they didn't change to much. They have a daughter that got very sick at 8 years old. She has Lupus an autoimune disease that damages all the organs. Back then they decided to have a peacefull life and not worry about anything. Now the kid is better and she's brigjht and a very good actress. She's 14.
Why do people change only when they are really hurt, when they see that death is quite near. Only then we understand to respect each other, to respect ourselves.
sâmbătă, 8 august 2009
am fost si patrioata
Salut!
Ieri seara m-am intors din Canada de la unchiul meu. Am stat 2 luni. Sorry nu v-am luat cadouri ca nu am avut bani. Da, m-am ingrasat 2 kile.
Si de cand am venit sunt foarte socata. M-am obisnuit cu binele prea repede.
Am fost la piata sa cumpar legume. Am vazut numai fete care se uitau urat unele la altele, fetze triste, caini cat masa. Merg cu mama sa cumpere un pui. Doamna vanzatoare citea. in gandul meu "uite ce bine o vanzatoare cultivata, isi doreste mai mult decat sa stea in spatele tejghelelei". Se uita cu o fata lipsita de expresie la noi. Mama ii arata punga cu pui pe care o vrea. Carnea este cantarita mama ii da o bancnota de 50 de ron. Doamna ii da 12 ron rest si pleaca. Mama disperata ii spune pe un ton normal ca i-a dat 50 ron. "Va dau imediat restul, doamna!" pe un ton de "taci, ba, nebuno!". Pentru ca punga cu care era rupta mama i-a mai cerut o punga. Vanzatoarea "3 mii!" tare si raspicat. "Mai vreti?" la care mama "da.. da-ti-mi o punga".
Am venit dintr-o tara in care un vanzator a stat 15 minute dupa noi sa ne gandim de fel de carne vrem si n-a zis nimic si ne-a zimbit frumos. Aici cand m-a luat cu "3 mii! mai vreti?"parcanu ma mai simt asa ok. da! sunt o simtitoare. Vorba ceea " mam'mare e simtitoare"Trecem peste partea ca traiesc intr-o cutie si familia are o masina ca o cutie(matiz). In Canada 90 % din populatie sta la casa cu curte. Deci seara stai si fumezi o tigara uitandu-te la florile din curte. Flori pe care le cumperi si te chinui sa le sadesti.. dar te bucuri de ele. Deci mult mai mult spatiu si nu-ti sufla nimeni in ceafa.
Trecem de partea in care toata lumea e preitenoasa si te priveste ca pe un prieten pentru ca sa zicem nu e asa de important.
2) Bai nu prea se fura pe acolo. Am stat intr-un fel de sat (casele sunt la fel de dotate, numai ca sunt mai putine) si acolo nimeni nu-si inchidea usa de la casa si de la masina. Nu se fura. Ciudati rau oamenii astia!
3) Toata lumea e mult mai relaxata, nu se gandesc ca nu au ce manca a doua zi.
4) Pana si cainii nu latra la biciclete si sunt mai relaxati. Cainii cu stapani bineinteles. altii nu exista.
Partea nasoala e ca sunt 9 luni de iarna in care stai in casa si iti vine sa te urci pe pereti. temperaturi de -40 de grade de daca iesi cu cainele afara ii incheata ciucurelul.
5) Mi-a placut foarte mult cerul, care e imens, poti sa vezi orizontul atat de departe incat parca vezi ca pamantul e rotund.
Si poate ca mi s-a parut atat de genial pentru ca am stat intr-o familie foarte relaxata, fericita. Timp de 2 luni n-a tipat nimeni la nimeni, au fost cateva certuri, dar s-au impacat repede si am scapat de tot stresul pe care il aveam. Am scapat de tata care tipa din 5 in 5 secunde si incredibil! dar viata a deveit mult mai frumoasa.
Cred ca daca nu erau ei nu mi se parea atat de minunat. Nu merita pentru nimic in lume sa fii stresat de cel de langa tine.
Ajunsesem sa ma stresez foarte tare si sa uit de mine si cred ca foarte multi facem asta. A fost foarte misto sa scap de toate si sa fiu sincera cu mine. Sunt extrem de random si nu sunt nici pe departe atat de puternica pe cat ma credeam. de ce scriu chestiile astea aici? Nu stiu.. sry
Avem o clima minunata si o tara foarte frumoasa. Daca n-am avea caini si tigani poate ca soarele ar straluci mai tare. Ne mananca manelismul.
Vroiam sa vad un videoclip de la one republic dar "This video is not available in your country due to copyright restrictions." nu-i asa ca e minunat?
Am scris o pagina fara prea multe idei. Conteaza mediul in care traiesti: familia, jobul si tara. Am vazut ca se poate mai bine din punctul meu de vedere asa ca voi incerca din toate puterile sa fac ca totul sa mearga spre mai bine. tot timpul.
Se poate! I know it!
Ieri seara m-am intors din Canada de la unchiul meu. Am stat 2 luni. Sorry nu v-am luat cadouri ca nu am avut bani. Da, m-am ingrasat 2 kile.
Si de cand am venit sunt foarte socata. M-am obisnuit cu binele prea repede.
Am fost la piata sa cumpar legume. Am vazut numai fete care se uitau urat unele la altele, fetze triste, caini cat masa. Merg cu mama sa cumpere un pui. Doamna vanzatoare citea. in gandul meu "uite ce bine o vanzatoare cultivata, isi doreste mai mult decat sa stea in spatele tejghelelei". Se uita cu o fata lipsita de expresie la noi. Mama ii arata punga cu pui pe care o vrea. Carnea este cantarita mama ii da o bancnota de 50 de ron. Doamna ii da 12 ron rest si pleaca. Mama disperata ii spune pe un ton normal ca i-a dat 50 ron. "Va dau imediat restul, doamna!" pe un ton de "taci, ba, nebuno!". Pentru ca punga cu care era rupta mama i-a mai cerut o punga. Vanzatoarea "3 mii!" tare si raspicat. "Mai vreti?" la care mama "da.. da-ti-mi o punga".
Am venit dintr-o tara in care un vanzator a stat 15 minute dupa noi sa ne gandim de fel de carne vrem si n-a zis nimic si ne-a zimbit frumos. Aici cand m-a luat cu "3 mii! mai vreti?"parcanu ma mai simt asa ok. da! sunt o simtitoare. Vorba ceea " mam'mare e simtitoare"Trecem peste partea ca traiesc intr-o cutie si familia are o masina ca o cutie(matiz). In Canada 90 % din populatie sta la casa cu curte. Deci seara stai si fumezi o tigara uitandu-te la florile din curte. Flori pe care le cumperi si te chinui sa le sadesti.. dar te bucuri de ele. Deci mult mai mult spatiu si nu-ti sufla nimeni in ceafa.
Trecem de partea in care toata lumea e preitenoasa si te priveste ca pe un prieten pentru ca sa zicem nu e asa de important.
2) Bai nu prea se fura pe acolo. Am stat intr-un fel de sat (casele sunt la fel de dotate, numai ca sunt mai putine) si acolo nimeni nu-si inchidea usa de la casa si de la masina. Nu se fura. Ciudati rau oamenii astia!
3) Toata lumea e mult mai relaxata, nu se gandesc ca nu au ce manca a doua zi.
4) Pana si cainii nu latra la biciclete si sunt mai relaxati. Cainii cu stapani bineinteles. altii nu exista.
Partea nasoala e ca sunt 9 luni de iarna in care stai in casa si iti vine sa te urci pe pereti. temperaturi de -40 de grade de daca iesi cu cainele afara ii incheata ciucurelul.
5) Mi-a placut foarte mult cerul, care e imens, poti sa vezi orizontul atat de departe incat parca vezi ca pamantul e rotund.
Si poate ca mi s-a parut atat de genial pentru ca am stat intr-o familie foarte relaxata, fericita. Timp de 2 luni n-a tipat nimeni la nimeni, au fost cateva certuri, dar s-au impacat repede si am scapat de tot stresul pe care il aveam. Am scapat de tata care tipa din 5 in 5 secunde si incredibil! dar viata a deveit mult mai frumoasa.
Cred ca daca nu erau ei nu mi se parea atat de minunat. Nu merita pentru nimic in lume sa fii stresat de cel de langa tine.
Ajunsesem sa ma stresez foarte tare si sa uit de mine si cred ca foarte multi facem asta. A fost foarte misto sa scap de toate si sa fiu sincera cu mine. Sunt extrem de random si nu sunt nici pe departe atat de puternica pe cat ma credeam. de ce scriu chestiile astea aici? Nu stiu.. sry
Avem o clima minunata si o tara foarte frumoasa. Daca n-am avea caini si tigani poate ca soarele ar straluci mai tare. Ne mananca manelismul.
Vroiam sa vad un videoclip de la one republic dar "This video is not available in your country due to copyright restrictions." nu-i asa ca e minunat?
Am scris o pagina fara prea multe idei. Conteaza mediul in care traiesti: familia, jobul si tara. Am vazut ca se poate mai bine din punctul meu de vedere asa ca voi incerca din toate puterile sa fac ca totul sa mearga spre mai bine. tot timpul.
Se poate! I know it!
marți, 24 martie 2009
am chef de nimic
Vorba fratelui meu: am o lene in mine ce seamana cu lesinul.
Ma streseaza criza de bani. Ma tot gandesc pe ce am dat banii si nu-mi vine in cap decat mancare! Nu ma pot abtine sa nu cumpar mancare! Am o slabiciune. Inafara de mancare ultimul lucru pe care l-am cumparat a fost o pereche de blugi de 20 de lei. Gen 2 sanvisuri la Snackattack. Si nu cumpar mancare scumpa. Mananc la cantina Moxa (cu 5 lei te saturi) si covrigei. Si totusi .. e lipsa de bani!
Ma streseaza criza de bani. Ma tot gandesc pe ce am dat banii si nu-mi vine in cap decat mancare! Nu ma pot abtine sa nu cumpar mancare! Am o slabiciune. Inafara de mancare ultimul lucru pe care l-am cumparat a fost o pereche de blugi de 20 de lei. Gen 2 sanvisuri la Snackattack. Si nu cumpar mancare scumpa. Mananc la cantina Moxa (cu 5 lei te saturi) si covrigei. Si totusi .. e lipsa de bani!
duminică, 1 februarie 2009
Am acceptat provocarea de la Sid si am luat a 4-a poza din al 4-lea folder.
Well.. this is it! :)) o poza nereusita ( se vede ca nu-mi fac ordine in poze :D ) de la Predeal din 2007 cand am plecat cu colegele de facultate sa ne dam pe partie. Am fost 7 fete singure la munte. (bine la un moment dat a aparut si prietenul unei fete) dar suna mai bine 7 fete singure la munte :P ). A fost super caterinca, ne-am distrat la greu in tren si m-am dat pt prima oara cu schiurile. A fost foarte misto! Au fost Andreea, Cris, Hati, Laura, Lucia, Claudia si eu..mi-e super dor de voi! de ideile ciudate ale Castorului, de vocea Irinei Nistor :P, de un strumf cu urechile mici...
This is the most mooshy post that i have ever written!
Si fiindca poza asta nu exprima deloc spiritul nostru am mai pus una sa se inteleaga :D.
Deci provocarea suna asa: intra in al 4-lea folder din folderul cu poze, alege a patra poza, posteaz-o si descrie-o. Invitatiile sunt pentru rozatoare and friends si pt mishu.Alegeri intelepte!
marți, 27 ianuarie 2009
of course my brother
Ma simt foarte fericita sa am cel mai marfa frate din lume! Si-a dat seama, desi eu credeam ca am mascat foarte bine faptul ca nu puteam vorbi (eram in preajma unei persoane si nu puteam vorbi deschis). M-a sunat mai tarziu sa vada daca sunt ok+ sms intre timp. Gizas! Eu chiar nu ma asteptam sa-si dea seama ca nu sunt ok. E foarte misto sa stii ca cineva te cunoaste atat de bine. Mie imi place.. poate altora nu...
vineri, 9 ianuarie 2009
SMS de la frati-miu
De fiecare data ma simt bine cand stiu ca mai exista cineva care gandeste ca mine. Cine poate sa fie?? cine? Frati-miu.. da suntem cazuri izolate si desi n-am mai vorbit de ceva ani despre relatii and stuff ne-am dezvoltat cam aceleasi idei.Nu e nimic nou dar mi-a placut cum le-a zis.
"Ma uitam prin jur, ascultam povesti, vedeam filme.Nu intelegeam cum intr-o relatie el/ea si-o mai trage in stanga si dreapta atunci cand are ocazia. Ma intriga maxim, mai ales ca fenomenul nu se manifesta doar in cazuri izolate. E mai curand vorba despre o caracteristica de masa. Si recunosc ca pana de curand nu intelegeam ce ii determina pe oamenii astia sa faca asemenea alegeri (fundamental gresite din perspectiva mea romantica). Ei bine, raspunsul era foarte simplu, doar ca nu-l vedeam pentru ca se afla inafara graficului viziunilor mele despre viata/relatii. MAJORITATEA oamenilor stau agatati in relatii in care nu sunt fericiti. Nu se mai iubesc (cazul fericit in care s-au iubit candva), ceva scartaie cronic, pur si simplu nu mai merge dar perspectiva singuratatii sperie mai mult decat nefericirea de cuplu. Rau cu rau dar mai rau e far de rau.
In concluzie fiecare incearca sa mai fure o frimitura de "traire vie". Poate sa-si incerce norocul, sau o fac din cauze complexe, explicabile (razbunare, relatii la distanta) si mai putin explicabile (de neinteles in majoritatea cazurior de catre barbati :)). Si cum iubirea se gaseste in forma ei necomerciala foarte rar :(, tot atat de rare sunt si relatiile "anormale". Pentru ca se pot privi ca o anomalie cazurle izolate in care intr-un cuplu cei doi sunt in foarte mare masura compatibili si indragostiti unul de celalalt.Dar cum la baza suntem animale (neadaptate complet la mersul biped) ne musamalizam placerea de a ne fute ca dracii in spatele titulaturii de "instinct de conservare al speciei". Si in timp am descoperit (complexitatea de factori economici si sociali) ca cel mai usor sex il obtinem in cuplu, iar cum vremea pulii trece.. cine are rabdarea sa astepte improbabilul?
E "marea" mea descoperire in legatura cu relatiile de cuplu: ca doar par perfecte din exterior. La interior, dupa o autopsie minutioasa a celor implicati in ea descoperi lacrimi uscate si cenusa sperantelor de odinioara. Da-ma draq de poet!:)"
"Ma uitam prin jur, ascultam povesti, vedeam filme.Nu intelegeam cum intr-o relatie el/ea si-o mai trage in stanga si dreapta atunci cand are ocazia. Ma intriga maxim, mai ales ca fenomenul nu se manifesta doar in cazuri izolate. E mai curand vorba despre o caracteristica de masa. Si recunosc ca pana de curand nu intelegeam ce ii determina pe oamenii astia sa faca asemenea alegeri (fundamental gresite din perspectiva mea romantica). Ei bine, raspunsul era foarte simplu, doar ca nu-l vedeam pentru ca se afla inafara graficului viziunilor mele despre viata/relatii. MAJORITATEA oamenilor stau agatati in relatii in care nu sunt fericiti. Nu se mai iubesc (cazul fericit in care s-au iubit candva), ceva scartaie cronic, pur si simplu nu mai merge dar perspectiva singuratatii sperie mai mult decat nefericirea de cuplu. Rau cu rau dar mai rau e far de rau.
In concluzie fiecare incearca sa mai fure o frimitura de "traire vie". Poate sa-si incerce norocul, sau o fac din cauze complexe, explicabile (razbunare, relatii la distanta) si mai putin explicabile (de neinteles in majoritatea cazurior de catre barbati :)). Si cum iubirea se gaseste in forma ei necomerciala foarte rar :(, tot atat de rare sunt si relatiile "anormale". Pentru ca se pot privi ca o anomalie cazurle izolate in care intr-un cuplu cei doi sunt in foarte mare masura compatibili si indragostiti unul de celalalt.Dar cum la baza suntem animale (neadaptate complet la mersul biped) ne musamalizam placerea de a ne fute ca dracii in spatele titulaturii de "instinct de conservare al speciei". Si in timp am descoperit (complexitatea de factori economici si sociali) ca cel mai usor sex il obtinem in cuplu, iar cum vremea pulii trece.. cine are rabdarea sa astepte improbabilul?
E "marea" mea descoperire in legatura cu relatiile de cuplu: ca doar par perfecte din exterior. La interior, dupa o autopsie minutioasa a celor implicati in ea descoperi lacrimi uscate si cenusa sperantelor de odinioara. Da-ma draq de poet!:)"
miercuri, 31 decembrie 2008
ce nu inteleg eu
1. De ce in majoritatea locurilor paznicii sunt oameni cu maxim 4 clase, culoarea pielii fiind un pic mai inchisa?
Nu inteleg cum poate un om care (poate) a furat, sa fie paznic? El de ce sa nu fure? Cat simt al corectitudinii poate avea el in sange?
2. Cum poate Abramburica sa fie iar ministrul invatamantului??
Nu inteleg cum poate un om care (poate) a furat, sa fie paznic? El de ce sa nu fure? Cat simt al corectitudinii poate avea el in sange?
2. Cum poate Abramburica sa fie iar ministrul invatamantului??
reteta
De cand ma stiu ne(pe mine si fratele meu) bate tata la cap sa invatam 3 limbi straine si daca s-ar putea sa nu mai avem viata personala si timp liber si sa invatam tot timpul ar fi perfect.
Si frate nu cred ca exista o singura reteta a succesului! Sau cu ce scop sa faci toate astea daca nu esti fericit??
Eu de exemplu sunt o adevarata catastrofa la limbi straine. Nu am talent si nu imi place sa invat limbi straine.
Cred cu tarie ca succesul vine atunci cand faci ceva ce-ti place! Mai greu e sa-ti dai seama ce-ti place.
Eu sincer sunt foarte nemultumita de sistemul din licee.. sau sa nu generalizez.. din liceul meu. In liceu erau numai copii super destepti care invatau toata ziua si tot ce stiam era sa merg la liceu si sa ma intorc acasa sa invat. D'abia aveam timp sa ma intalnesc o data pe saptamana cu o prietena si in week-end cu colegii de generala. Nu stiam ce e aia sa concepi proiecte, sa coordonezi o echipa, sa stii sa faci lucruri serioase dar si sa te distrezi, sa fii deschis, sa ai idei.
Stiu ca in ultimul timp lucrurile s-au mai schimbat, dar sunt sigura ca exista alte licee unde inca copii nu au habar de cate lucruri interesante exista in lumea asta si totul se rezuma la "ce vrei sa te faci? inginer, doctor, avocat sau contabil? ca doar astea sunt meseriile banoase".
Sper din tot sufletul ca acele centre de orientare profesionala sa existe si sa-si faca treaba.
Daca stiti mai multe despre subiectul asta,va rog, puneti-ma la curent.
Si frate nu cred ca exista o singura reteta a succesului! Sau cu ce scop sa faci toate astea daca nu esti fericit??
Eu de exemplu sunt o adevarata catastrofa la limbi straine. Nu am talent si nu imi place sa invat limbi straine.
Cred cu tarie ca succesul vine atunci cand faci ceva ce-ti place! Mai greu e sa-ti dai seama ce-ti place.
Eu sincer sunt foarte nemultumita de sistemul din licee.. sau sa nu generalizez.. din liceul meu. In liceu erau numai copii super destepti care invatau toata ziua si tot ce stiam era sa merg la liceu si sa ma intorc acasa sa invat. D'abia aveam timp sa ma intalnesc o data pe saptamana cu o prietena si in week-end cu colegii de generala. Nu stiam ce e aia sa concepi proiecte, sa coordonezi o echipa, sa stii sa faci lucruri serioase dar si sa te distrezi, sa fii deschis, sa ai idei.
Stiu ca in ultimul timp lucrurile s-au mai schimbat, dar sunt sigura ca exista alte licee unde inca copii nu au habar de cate lucruri interesante exista in lumea asta si totul se rezuma la "ce vrei sa te faci? inginer, doctor, avocat sau contabil? ca doar astea sunt meseriile banoase".
Sper din tot sufletul ca acele centre de orientare profesionala sa existe si sa-si faca treaba.
Daca stiti mai multe despre subiectul asta,va rog, puneti-ma la curent.
luni, 22 decembrie 2008
dorinta implinita? poate
Sid a scris in blogul lui "take care what u wish for.. it may come true"... well cam asta mi s-a intamplat si mie. Eram stresata rau cu scoala, proiectele si m-am gandit " ce bine ar fi sa ma imbolnavesc sa fiu nevoita sa stau acasa ca sa pot sa stau linistita". Ganduri de copil tembel! Bineinteles ca am avut si alte dorinte mai frumoase, dar asta mi s-a implinit. Kind of stupid! dar am facut oreion si trebuie sa stau 2 saptamani acasa: am ratat Craciunul intrucat trebuie sa tin regim cu legume fierte si n-am voie dulciuri! si am ratat si revelionul la cabana Cuca cu Ecoturul. Dorinta mea de a sta linistita s-a implinit.. dar nu chiar asa cum planuisem... so be careful what you wish for.
joi, 6 noiembrie 2008
I love Romania!
Tu-le mama lor de hoti borati, drogati! Da frate! Aveam si eu o bucurie pe lumea asta. Bicla! Cu asta am inceput si blogul. Eram mandra de ea! Dar ce sa vezi! Miercuri pe 28.10.2008 mi-am lasat si eu bicla in fata la cibernetica legata cu lant de la 12:00 la 13:20.. si minune! A disparut!
Am luat si eu o singura data in viata mea bursa si mi-am cumparat bicicleta din ei pentru ca imi doream foarte mult.
Sambata asta trebuia sa merg la un concurs la Brasov cu biciclete.. primul meu concurs cu bicla! Dar cum ar zice un prieten "P*** bicicleta! P*** concurs!
Nici macar n-a facut un an. O luasem in martie.. mai aveam 5 luni de garantie...
Acum ce sa fac... o sa-mi cumpar o bicla vai de ea k sa merg cu ea si un lant gros. Dar momentan n-am nici un ban asa k o sa merg pe jos.
I love Romania!
vineri, 17 octombrie 2008
trebuie
Intotdeauna am avut dispute in capul meu intre ceea ce trebuie sa fac si ceea ce vreau sa fac. Exemplu: vreau sa plec la munte, dar trebuie sa raman pt ca am de invatat. Si totusi sustin ca trebuie sa facem ceea ce ne place... In acelasi timp trebuie sa vedem in perspectiva, sa renuntam la ceva in prezent pentru un beneficiu in viitor. Dar beneficiul ala nu e 100% sigur, noi presupunem ca el va exista la un moment dat. Exista cazuri de oameni care au facut ce au vrut si s-au descurcat foarte bine. De ce nu pot fi eu aia? De ce nu putem fi toti? pentru ca.. urmand curba lui Gauss sunt multi mediocrii si putini foarte destepti.
joi, 9 octombrie 2008
Decorul
Episodul 1 din serialul pe care l-am promis. Primul impas pe care l-am intalnit: locul! Pai amandoi au fuckultate si macar unul are si un job, rezulta singul timp ramas pt amandoi este seara. Asta in cazul fericit in care nu adorm instant cand pun capul pe perna. Daca stau in camin, in camera vor fi alaturi de toti colegii, daca stau acasa ii vor avea aproape pe cei din familie...sooo unde facem sex? Afara deja e cam frig si ingheata poponeata si ciolanele asa ca nu e combinatie. Inauntru ii avem pe toti alaturi de noi. "Huston we have a problem!"
luni, 29 septembrie 2008
mi-am adus aminte de o idee din metrou
Ma gandeam (in metrou of course my little horse!) ca oamenii de cand au aparut pe pamant la fel ca toate animalele au simtul proprietatii. Si inainte pe vremea strabunicilor nostrii fiecare avea bucata lui de pamant sau avea o mica "afacere" ca cizmar, olar, fierar, geamgiu si alte meserii folositare societatii. Fiecare punea suflet in ceea ce facea: taranul se bucura sa vada planta crescand ca doar el o semana si o uda, cizmarul stia ca are atelierul lui si uneltele lui si avea grija sa-si faca treaba bine sa aiba clienti, geamgiul la fel. Si parca altfel lucrezi cand stii ca e "afacerea" ta. Acum daca ma duc sa lucrez pentru Waterhose Coopers sau Microsoft, sincer ma doare in cur de firma lor. Lucrez pentru bani si in cel mai fericit caz pentru ca imi place.
Mi se pare ca am ajuns ca niste roboti specializati si fiecare stie sa faca un singur lucru. Exemplu: o sa ajung sa chem un instalator sa-mi schimbe becul!Ce plictisitor! O sa ajung un dobitoc ce nu-si poate schimba becul!
Si tre sa mai scriu naibii ceva de sex pe blogul asta ca a devenit plictisitor rau!
Mi se pare ca am ajuns ca niste roboti specializati si fiecare stie sa faca un singur lucru. Exemplu: o sa ajung sa chem un instalator sa-mi schimbe becul!Ce plictisitor! O sa ajung un dobitoc ce nu-si poate schimba becul!
Si tre sa mai scriu naibii ceva de sex pe blogul asta ca a devenit plictisitor rau!
idee de metrou
Mai nu stiu cum, dar in metrou in vin tot felul de idei pe care vreau sa le impartasesc cu lumea. Si care ar fi cel mai bun loc? Blogul bineinteles! Pacat ca ajung acasa si nu mai stiu ce vroiam sa scriu. Dar era interesant sa stiti!
marți, 23 septembrie 2008
albul e defapt gri
Cred ca toata lumea s-a maturizat mai repede decat mine.
Intotdeuna am crezut ca viata are si o parte roz, dar incetul cu incetul sperantele mele se sting incet. Intodeauna i-am avut pe buncii mei ca un exemplu in viata pentru ca nu i-am vazut niciodata certandu-se si am crezut ca toata viata lor s-au inteles foarte bine si au avut o viata linistita. Dar n-a fost asa, bunica-mea a vrut sa plece de acasa la un moment dat din cauza disputelor cu bunica-miu. Sincer n-am cunoscut pe nimeni care sa aiba o viata de familie linistita si ok. Si nu zic de micile certuri care mi se par ok ci de certurile alea cand te gandesti serios sa te muti altundeva. Majoritatea celor care au reprezentat un model pentru mine au dovedit ca au si o fata mai putin buna. E ca si cum ar fi murit toti eroii mei...atunci ce se intampla? Cine mai salveaza povestea?
Intotdeuna am crezut ca viata are si o parte roz, dar incetul cu incetul sperantele mele se sting incet. Intodeauna i-am avut pe buncii mei ca un exemplu in viata pentru ca nu i-am vazut niciodata certandu-se si am crezut ca toata viata lor s-au inteles foarte bine si au avut o viata linistita. Dar n-a fost asa, bunica-mea a vrut sa plece de acasa la un moment dat din cauza disputelor cu bunica-miu. Sincer n-am cunoscut pe nimeni care sa aiba o viata de familie linistita si ok. Si nu zic de micile certuri care mi se par ok ci de certurile alea cand te gandesti serios sa te muti altundeva. Majoritatea celor care au reprezentat un model pentru mine au dovedit ca au si o fata mai putin buna. E ca si cum ar fi murit toti eroii mei...atunci ce se intampla? Cine mai salveaza povestea?
duminică, 31 august 2008
de ce?
Ajung acasa cu o pofta groaznica de fructe. Vad o punga de Cora cu ceva rotund si portocaliu inauntru. Deja vedeam niste piersici zemoase si gustoare. Ma duc cu ochii iesiti din orbite si sclipitori spre punga si o deschid: surpiza! era ceapa!Damn! Dar sub punga asta mai vad o punga asta trebuie sa aiba piersici! Se vede ceva portocaliu prin plasa si totusi TOT ceapa!La naiba! Hmm...mai e o punga sub punga asta! Deja speranta are o ultima licarire. Nu se poate sa fie atat de rau. Aici trebuie sa fie piersici! Duc mana tremuratoare sa deschid punga : ceapa!
De ce Dumnezeu tin ai mei ceapa in 3 pungi???
De ce Dumnezeu tin ai mei ceapa in 3 pungi???
Harsh!Ce-mi mai plac stirile!
Au fost plecati ai mei o saptamana la tara. In ziua venirii lor am fost la bunici. Se uitau la TV ls Stiri. Prima stire: o familie a murit intr-un accident rutier, stirea se numea "carnagiu pe strada E..". Buncii mei s-au panicat instant si au vbit numai despre asta 10 min fiindca si ai mei veneau cu masina.
Stiind ca o sa stau acasa singura am dat petrecere bineinteles. Fix cum au plecat am si chemat lumea. A venit Mishu cu narghileaua si i-a fost lene sa o ia asa ca a ramas la mine. Au venit ai mei si le-am spus ca am dat petrecere. Vine tata la mine si ma intreaba "si ati fumat narghilea?" si eu foarte senina "da" si tata "si ati pus droguri?" faza la care am ramas masca. Intr-un fel m-a busit rasul in altfel am ramas socata de ce poate sa gandeasca tata. E clar ca se uita la prea multe stiri! Si daca fumam droguri nu cred ca le spuneam sau ascundeam naibii narghileaua atat de bine sa n-o mai gaseasca nimeni.
La masa ma intreaba daca la o bere cei din organizatie nu vorbesc de politica. I-am explicat ca vorbim despre invatamant si n-avem treaba cu politica, dar tot m-a mai intrebat de 3 ori. Pana la urma cred ca a inteles. In venea sa-i zic ca vorbim mai mult de sex si de invatamant, dar mi-e ca daca ii zic de sex ma intreaba ce orgii am facut pe acasa!
Sper sa nu ajung o mama senila si sa pun intrebari idioate!Sau tata senil ca mi s-a zis k sunt un baiat de treaba! :))
Stiind ca o sa stau acasa singura am dat petrecere bineinteles. Fix cum au plecat am si chemat lumea. A venit Mishu cu narghileaua si i-a fost lene sa o ia asa ca a ramas la mine. Au venit ai mei si le-am spus ca am dat petrecere. Vine tata la mine si ma intreaba "si ati fumat narghilea?" si eu foarte senina "da" si tata "si ati pus droguri?" faza la care am ramas masca. Intr-un fel m-a busit rasul in altfel am ramas socata de ce poate sa gandeasca tata. E clar ca se uita la prea multe stiri! Si daca fumam droguri nu cred ca le spuneam sau ascundeam naibii narghileaua atat de bine sa n-o mai gaseasca nimeni.
La masa ma intreaba daca la o bere cei din organizatie nu vorbesc de politica. I-am explicat ca vorbim despre invatamant si n-avem treaba cu politica, dar tot m-a mai intrebat de 3 ori. Pana la urma cred ca a inteles. In venea sa-i zic ca vorbim mai mult de sex si de invatamant, dar mi-e ca daca ii zic de sex ma intreaba ce orgii am facut pe acasa!
Sper sa nu ajung o mama senila si sa pun intrebari idioate!Sau tata senil ca mi s-a zis k sunt un baiat de treaba! :))
joi, 21 august 2008
despre ecologizare
Am dezbatut cu Vali din Ecotur daca ecologizarile ar trebui mediatizate sau nu. Multi dintre cei care fac ecologizari nu vor sa fie remarcati. Fac chestia asta pentru ca le face placere (e minunat sentimentul cand vezi drumurile, copacii, iarba, florile, apa.. totul curate). Totusi apare imediat frustrarea cand stii ca a doua zi vor veni oamenii si vor arunca ambalajele si sticlele fara cea mai mica mustrare de constiinta si ii va durea in cot ca cineva si-a rupt spatele sa care gunoiul de acolo. Daca e mediatizat unii vor zice "ha! ce handicapati sa stanga gunoiul!" sau "lasa ma, ca ii plateste pentru asta!"(va zic eu k in putine cazuri sunt remunerati), "putem sa aruncam caci oricum va veni cineva sa ia gunoiul". Eu sper sa existe si reactii de genul "hai sa-i respectam pe oamenii astia si sa nu mai aruncam pe jos". Mi se pare atat de usor sa aiba fiecare o punga de gunoi (mai ales cand merge la munte). De cateva luni ma tot gandesc cum pot fi oamenii educati si singurele solutii ar fi 1. amenzile, numai k pe munte sunt cam greu de dat, 2. existenta unor cosuri de gunoi pe rutele cele mai cunoscute, dar ar trebui destul de multi bani implicati. Exista programe de educare a copiilor, dar cu adultii ce facem?
duminică, 17 august 2008
back
N-am mai intrat pe blog de cand am scris ultimul mesaj cu Hormon vs neuron si nu mai avem de gand sa scriu nimic pe blog.
Motivatia: la o intalnire cu mai multi oameni din organizatiile din Bucuresti, Traian un om pe care il respect enorm si mi se pare unul dintre cei mai tari oameni pe care i-am intalnit imi zice "Iribiri ti-am citit blogul". In contextul in care nu vorbisem prea mult cu el, il stiam de la Next Junior de la Belis. M-am simti cam prost, recunosc :), ca si cum toata lumea stie ceva ascuns de-al meu. Am avut senzatia ca stau dezbracata in fata tuturor desi aveam haine pe mine. Eram perfect constienta ca eu l-am postat pe net, nu altcineva. Atunci m-am gandit ca n-o sa mai scriu niciodata nimic pe net despre ce gandeste neuronul meu, ca macar sa par fata cuminte. Sincer ma asteptam sa-l citeasca 2 colegi de liceu si atat.
Intre timp mi-a mai spus lumea ca mi-a citit blogul. Cred ca m-am obisnuit. Asta sunt eu. Trebuie sa recunoasc ca Alexandra m-a convins sa scriu in continuare.Fiecare cu frustrarile lui. Frustrarile nu ma definesc pe mine, eu le definesc pe ele! :D
Motivatia: la o intalnire cu mai multi oameni din organizatiile din Bucuresti, Traian un om pe care il respect enorm si mi se pare unul dintre cei mai tari oameni pe care i-am intalnit imi zice "Iribiri ti-am citit blogul". In contextul in care nu vorbisem prea mult cu el, il stiam de la Next Junior de la Belis. M-am simti cam prost, recunosc :), ca si cum toata lumea stie ceva ascuns de-al meu. Am avut senzatia ca stau dezbracata in fata tuturor desi aveam haine pe mine. Eram perfect constienta ca eu l-am postat pe net, nu altcineva. Atunci m-am gandit ca n-o sa mai scriu niciodata nimic pe net despre ce gandeste neuronul meu, ca macar sa par fata cuminte. Sincer ma asteptam sa-l citeasca 2 colegi de liceu si atat.
Intre timp mi-a mai spus lumea ca mi-a citit blogul. Cred ca m-am obisnuit. Asta sunt eu. Trebuie sa recunoasc ca Alexandra m-a convins sa scriu in continuare.Fiecare cu frustrarile lui. Frustrarile nu ma definesc pe mine, eu le definesc pe ele! :D
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
